| Referate | Director web | Adauga link | Contact |





























ZAHARUL SI PRODUSELE ZAHAROASE







                                                       





CUPRINS







  1. Caracterizare Generala
  2. Zaharul
  3. Amidonul si glucoza
  4. Produsele zaharoase
    1. Produsele de caramelaj
    2. Drajeurile
    3. Caramelele
    4. Fondanterie
    5. Jeleurile
    6. Produse zaharoase orientale
    7. Ciocolata si alte produse pe baza de cacao
  5. Calitatea, ambalarea si pastrarea produselor zaharoase
  6. Date statistice


Bibliografie








ZAHARUL SI PRODUSELE ZAHAROASE




  1. Caracterizare Generala




Zaharul si produsele zaharoase formeaza o grupa larga de alimente ce se caracterizeaza prin continut mare de zahar solubil(zaharoza, glucoza), aspect atragator, gust dulce cu nuante diferite si aroma placuta.


Asupra acestei grupe de marfuri se rasfrange din plin nivelul ridicat atins de tehnologia din industria alimentara, care dispune, in zilele noastre, de posibilitati largi de purificare si rafinare. Se pot obtine produse bine individualizate, cu proprietati pssihosenzoriale bine definite, prin aplicarea unor procedee de prelucrare diferite asupra unui grup restrans de materii prime de baza(zahar si glucoza) cu compozitie apropiata.

Ca urmare se pot fabrica produse zaharoase cu o compozitie chimica unilaterala produse de caramelaj, fondanterie, drajeuri, dar si dulciuri complexe, implicit mai complete din punct de vedere nutritiv, prin adaugarea unor ingrediente ce contin pe langa glucide, cantitati apreciabile de lipide, protide, substante minerale ciocolata, bomboane umplute, caramele, produse orientale.


Valoarea energetica a produselor zaharoase formate aproape in exclusivitate din glucide este de cca. 350 400 kcal./100g , iar a acelora ce contin si grasimi poate atinge 600 kcal./100 g.


Valoarea psiho-senzoriala consta tocmai in gustul specific, dulce, de intensitati si nuante variabile, in aroma, coloratia, consistenta si caracteristicile estetice specifice produselor zaharoase, cconstituind principalul element de atractie al consumatorilor.


Pe planul valorii biologice(dupa aportul in substante cu rol plastic si catalitic) constatam diferentieri. O parte din produse au valoare biologica nula zaharul, glucoza, caramelajul fara umplutura, fondanteria, cele mai multe produse prezentand valoare biologica mica, datirita continutului redus in saruri minerale, proteine si vitamine, dar sunt si dulciuri care au valoare biologica mai ridicata ciocolata, halvaua, produsele cu umpluturi din alune, samburi grasi etc.


Consumul produselor zaharoase prezinta avantajul ca se digera si asimileaza usor, ridica glicemia sangelui, fiind indicat presoanelor ce depun eforturi fizice insemnate.


Consumul lor in cantitati mari poate determina dezechilibrarea dietei, facilitarea supraalimentatiei si instalarea obezitatii, aparitia primelor semne ale insuficientei insulare sau chiar a diabetului, mareste incidnta cariilor dentare si modifica echilibrul glucido-tiaminic.


Proportia produselor zaharoase in cadrul dietei trebuie sa se afle in corelatie cu natura si cantitatile celorlalte alimente din hrana omului si cu aportul de tiamina al acestora (tiamina participa la metabolismul glucidelor).


Cand derivatele de cereale, care acopera ½ din hrana omului , sunt produse rafinate paine alba, orez, gris, paste fainoase, se recomanda ca proportia de energie provenite din zahar si produse zaharoase sa nu depaseasca 10% (40-60 g zilnic).


In cazul consumului de produse cerealiero fainoase cu grad de extractie ridicat de exemplu faina de extractie mare , care contin mai multa tiamina, proportia zaharului si a dulciurilor concentrate se poate ridica la 12-14% din valoarea energetica a hranei zilnice (100 g zahar la valoare energetica de 3000-3500 kilocalorii).


Orientarea actuala a producatorilor spre cresterea ponderii sortimentului de produse zaharoase cu valoare nutritiva complexa prin utilizarea ingredientelor bogate in proteine, grasimi si saruri minerale, dar fara a neglija armonizarea proprietatilor psiho-senzoriale si mentinerea specificitatilor poate determina cresterea consumului dulciurilor.


Sortimentul de marfuri din aceasta grupa e format din:

  • zahar
  • miere de albine
  • glucoza si amidon
  • produse zaharoase-produse de caramelaj, drajeuri, caramele, fondanterie, produse gelificate, dulciuri orientale, ciocolata, specialitati de ciocolata si produse dietetice.










2.  Zaharul





Productia mondiala de zahar depaseste 115 milioane de tone si e localizata in zonele de cultura a materilor prime: sfecla si trestie de zahar.


Aria productiei de sfecla, cultura specifica zonei temperate, este localizata in cea mai mare parte in emisfera nordica , intre 30 si 60  grade , in Europa si America de Nord , dar si in tari din emisfera australa cum ar fi Chile si Uruguay. Productia cea mai mare o detine Europa, randamentele la hectar fiind de circa 3 ori mai mari in zona Vestica fata de cea Rasariteana.


Trestia de zahar este o cultura tropicala. Se cultiva pe o suprafata mai mare decat sfecla, cuprinsa inre 35 grade latitudine nordica si 30 grade latitudine sudica.


Comunitatea Economica Europeana, Brazilia, Cuba, India, SUA, China si tarile desprinse din fosta Uniune Sovietica asigura peste 50 % din productia de zahar din lume.


In tara noastra datorita dificultatilor existente in cultura sfeclei de zahar (lipsa soiurilor de mare productivitate si care au un continut ridicat de zahar, mecanizarea limitata a culturilor, resurse financiare reduse ) si a randamentelor mici de prelucrare in fabricile producatoare, se inregistreaza productii relativ mici si la preturi necompetitive.


Sfecla de zahar are o compozitie complexa , contine circa 14-22% zaharoza, saponine, grasimi, substante pectice, azotate proteice si neproteice ( circa 1.1 %), substante organice neazotate solubile 0.9% (zahar invertit, acizi organici), substante organice insolubile(celuloza , pentozani, hemiceluloze) si alti componenti in proportii mai reduse.


Compozitia chimica relativ complexa si structura anatomica a sfeclei de zahar determina un proces tehnologic destul de complicat cu multe faze de fabricatie.


Spalarea se face pentru eliminarea pamantului, nisipului si a altor impuritati, in contra curent cu apa.


Taierea in taitei se face cu masini speciale in forma de jgheab pentru favorizarea difuziunii.


Extragerea zaharului din sfecla se face prin difuziune in apa calda la temperatura de 70-72 grade C , care circula in contra curent, astfel incat zeama de extractie sa aiba intodeauna o concentratie de zahar mai mica decat a taiteilor.


Zeama de extractie obtinuta contine circa 12-18% substanta uscata, din care 85-90% reprezinta zaharoza.


Separarea impuritatilor din zeama de difuziune se face prin defecare cu ajutorul hidroxidului de calciu (var stins). Prin tratamentul cu var stins la cald, pana la o temperatura de 85 grade celsius, in etape se precipita cea mai mare parte a impuritatilor organice si minerale care se elimina prin filtrare. Zaharoza ramane in solutie sub forma de zaharat de calciu care este solubil in apa. Din zeama defecata, varul se elimina prin suflare de dioxid de carbon, care cu zaharatul de calciu formeaza carbonat de calciu, un precipitat care se separa prin filtrare.


Operatiunile de defecare, carbonatare si filtrare se repeta pana cand se obtine puritatea dorita pentru zeama de extractie.


Zeama subtire sulfitata se concentreaza prin fierbere in vid, se malaxeaza cu cristale fine de zahar, in vederea cristalizarii si se centrifugheaza. In urma centrifugarii se obtine zahar brut si melasa.


Zaharul brut se supune rafinarii prin spalarea cristalelor de substante organice aderente la suprafata acestora. Rafinarea continua cu dizolvarea zaharului brut in apa, albirea cu ajutorul carbunelui activ care fixeaza substantele colorante, filtrarea, concentrarea, malaxarea, centrifugarea si uscarea zaharului.


Sortimentul de zahar cuprinde:

  • Zaharul cristal (tos) diferentiat dupa gradul de rafinare in alb numarul 1,2,3,4. Zaharul alb numarul 4 este utilizat ca materie prima pentru industria alimentara;
  • Zaharul bucati forma bucatilor poate fi prismatica, sa imite animale, legume, fructe pentru sporirea atractiei unor segmente de consumatori. Bucatile de zahar pot prezenta duritate mare sau redusa;
  • Zahar pudra (farin) rezulta prin macinarea zaharului cristalizat si uscat. Se diferntiaza dupa finete;
  • Zaharul candel este constituit din cristale “gigant” de zaharoza formate pe centrii de cristalizare, introdusi in zeama concentrata rezultata de la rafinare. Acest zahar poate fi colorat, aromatizat si comercializat ca atare;
  • Zaharul lichid se poate prezenta sub forma de sirop de zaharoza neinvertita sau partial invertita si se poate utiliza ca materie prima in patiserie, la fierberea berii, sampaniei, vinurilor spumoase, etc.


Calitatea zaharului este determinata de proprietatile psiho-senzoriale si cele de compozitie.


Dintre proprietatile zaharului, culoarea este esentiala, reprezentand un criteriu de evaluare ale gradului de rafinare si de diferentiere pe tipuri a zaharului.

Zaharul de culoare inchisa, galbuie contine de regula mai multe impuritati organice. Pentru aprecierea calitatii zaharului serveste si culoarea unei solutii de zahar de 10%. La zaharul de buna calitate solutia de zahar 10% este incolora.


Dintre proprietatile de compozitie se utilizeaza, pentru controlul calitatii, urmatoarele:

  • Continutul de apa, maxim 0,1 %
  • Continutul de zaharoza minim 99,6 %
  • Continutul de substante reducatoare (zahar invertit), maxim 0,07%
  • Continutul de substante insolubile in apa intre 10 si 300 mg/kg, in functie de sortiment
  • Continutul de cenusa este foarte redus.



Ambalarea, transportul si pastrarea zaharului:

Prin sistemul de ambalare (ambalaj de desfacere, de transport sau manipulare) si de depozitare, zaharil trebuie protejat impotriva apei si a vaporilor de apa.


Ambalajul de desfacere poate fi confectionat din pungi de hartie ci strat dublu, pungi din folii de polietilena si alte materiale.


Drept ambalaje de transport se folosesc saci de tesaturi liberiene, pentru zaharul nepreambalat sau cutii de mucava, palete lazi metalice cu role, captusite cu hartie rezistenta, sulfat inalbita.


Patrarea si transportul zaharului se face in spatii curate, uscate la tempeartura constanta, racoroasa, de maxim 20 grade celsius, si cu o umiditate relativa a aerului de cel mult 75%. Continutul de apa si activitatea apei redusa din zahar nu favorizeaza dezvoltarea microorganismelor (bacterii, mucegai). Totusi normele de igiena stabilesc conditii microbiologice ce trebuie indeplinite (natura microorganismelor si gradul de infectare) la fel ca si pentru alte produse deshidratate, deoarece pe parcursul depozitarii, prezenta apei, umiditatea relativa a aerului ridicata si temperatura variabila din timpul pastrarii pot favoriza degradarea microbiologica.


Prezenta bacteriilor din genul Leuconostoc in zahar, in numar mare, asociata cu cresterea activitatii apei, poate determina degradarea zaharului. La o activitate a apei mai mare de 0,9, la care se ajunge ca urmare a prezentei apei in spatiile de pastrare, a umiditatii relative a aerului ridicata, pete 80% sau/si a variatiilor de temperatura, sub actiunea bacteriilor din genul Leuconostoc se formeaza din zaharoza macromolecule de dextran ce nu sunt tolerate de anumite organisme. Modificarea biochimica este insotita de schimbarea culorii, zaharul devenind galbui si de siropare, zaharul devenind lipicios.




3. Amidonul si glucoza


Amidonul si glucoza sunt materii prime de baza pentru fabricarea produselor zaharoase. Ele pot fi folosita ca atare sau pot fi utilizate la fabricarea altor produse alimentare si nealimentare.


AMIDONUL se fabrica din cartofi, cereale (porumb, grau, orz, orez), leguminoase (mai ales fasole), iar in tarile tropicale din radacinile de manioc sau maduva palmierului Sago. In Romania cea mai mare cantitate de amidon se fabrica din porumb. In urma aplicarii procesului tehnologic rezulta, pe langa produsul de baza amidon si alte produse cum ar fi extract de porumb, gluten, germeni si borhot uscat.


Extractul de porumb rezulta prin concentrarea apei de inmuiere a boabelor de porumb inainte de macinare. Se foloseste in industria antibioticelor.


Separarea germenilor este posibila datorita densitatii lor mai mici determinata de continutul ridicat de grasimi. Germenii se ridica la suprafata si sunt antrenati de apa. Se utilizeaza ca materiae prima pentru fabricarea uleiului alimentar. Separarea amidonului se face prin spalare pe site vibratoare. Din suspensiile rezultate, amidonul se separa prin centrifugare si se supune uscarii.


Fractiunea usoara de la recuperarea amidonului reprezinta apa glutenoasa care este concentrata si valorificata sub forma de gluten furajer sau alimentar, in functie de gradul de puritate.


Fractiunile celulozice se separa prin folosirea sitelor care retin formatiunile de dimensiuni mai mari, ce reprezinta componentele principale ale borhotului.

Fabricarea amidonului din alte surse (grau, orez) se face prin procedee similare, insa adaptate specificului materiei prime.


Amidonul se utilizeaza ca materie prima in industria glucozei, la fabricarea produselor zaharoase, in industria textila si a hartiei, la fabricarea cleiurilor, in industria sapunurilor si a produselor farmaceutice.


Amidonul este un produs care se prezinta sub forma de pudra sau granule de culoare alba. Calitatea amidonului este diminuata de prezenta punctelor negre care reprezinta impuritatile.


Umiditatea amidonului se situeaza la nivelul celei a produselor de prelucrare primara a cerealelor (sub 14%); cenusa rezultata la calcinare reprezinta cca. 0,4%; substantele proteice cel mult 1% pentru amidonul din cereale; grasimile tebuie sa fie aproape inexistente, iar marimea granulelor cuprinsa intre 10 si 30 de microni.


GLUCOZA se obtine prin hidroliza acida sau enzimatica a suspensiilor de amidon, obtinute din cereale (porumb, grau), cartofi sau de alta provenienta.

Hidroliza acida a amidonului se desfasoara la cald, la temperaturi mai mari de 100 grade celsius, cu acid clorhidric si sulfuric.


Neutralizarea acidului clorhidric se face cu solutii de carbonat de sodiu, concomitent cu precipitarea proteinelor provenite din impuritatile suspensiei.

Neutralizarea acidului sulfuric se face cu apa de var. Hidroxidul de calciu precipita cu acidul sulfuric, formand sulfat de calci care se poate separa prin procedee fizice.


Pe cale enzimatica se produce glucoza, utilizandu-se amilaze bacteriene si amiloglucozidaza fungica.


Sortimentul este format din glucoza lichida si solida. Glucoza lichida se prezinta ca un lichid vascos, fara miros, cu gustul dulceag. Glucoza solida se prezinta sub forma unei mase amorfe, alba ce poate evolua pana la culoarea galbena, fara miros, cu gustul dulce si uneori dulce amarui.


Umiditatea glucozei este cuprinsa intre 18,5% la glucoza lichida si 20% cea solida.


Continutul de substante reducatoare variaza intre 30% si 40% pentru glucoza lichida si este de minimum 60% la cea solida.


Glucoza lichida se ambaleaza in bidoane, butoaie metalice sau confectionate din materiale plastice.

Glucoza solida se ambaleaza in hartie pergament si apoi in lazi de carton sau in materiale plastice.


Pastrarea glucozei se face la temperaturi de maxim 20 grade celsius si la o umiditate relativa de maxim 75%.












4. Produsele zaharoase


Produsele zaharoase, cunoscute si sub numele de dulciuri se caracterizeaza prin continut ridicat de substanta uscata(pana la 98%), alcatuita in cea mai mare parte din zahar(zaharoza si glucoza). Ele au valoare energetica ridicata si gust dulce nuantat, acestea fiind specifice fiecarui sortiment in parte.


In functie de tehnologia aplicata si natura materiilor prime utilizate se clasifica astfel:

  • Produse de caramelaj;
  • Drajeuri;
  • Caramele;
  • Fondanterie;
  • Produse gelificate;
  • Dulciuri orientale;
  • Produse spumoase;
  • Ciocolata si specialitati de ciocolata;
  • Produse zaharoase dietetice.


Materiile prime de baza care se utilizeaza la fabricarea produselor zaharoase sunt zaharul si glucoza.

In retetele produselor, in functie de sortiment, sunt incluse ingrediente bogate in grasimi si proteine, acizi, aromatizanti, coloranti si alti aditivi.


Acizii alimentari care se utilizeaza mai mult la fabricarea produselor zaharoase sunt: acidul citric, tartric si mai putin acidul lactic. Folosirea acizilor la fabricarea produselor zaharoase se face in scopul armonizarii gustului de dulce si conferirii unui specific racoritor bomboanelor.


Aromatizantii. In scopul aromatizarii dulciurilor se folosesc aromatizanti naturali si de sinteza. Aromatizantii naturali sunt alcatuiti din substante ce se extrag din plante intregi, frunze, flori, fructe, tulpini, scoarte si alte parti ale acestora. Se utilizeaza foarte mult extractele alcoolice si nealcoolice de portocale, lamai, menta, trandafiri si cuisoare.


Extractele folosite au o compozitie chimica complexa.

Principalii compusi activi sunt esterii, eterii, aldehidele, cetonele, hidrocarburile ciclice si alte substante complexe. O serie de substante de aroma pot fi obtinute si prin sinteza: aldehida cinamica, mentolul, vanilina, cumarina.


In tara noastra sunt admise pentru aromatizarea produselor zaharoase urmatoarele substante: acetatul de etil, acetatul de butil, valerianatul de butil si etil, citratul si formiatul de etil; aldehida benzoica, aldehida cinamica, ionona cumarina si altele.

Substantele de aroma pot fi utilizate in stare pura, ssub forma de esente si arome. Esentele se deosebesc de arome prin continutul mai redus in uleiuri eterice, prin densitate si concentratie alcoolica.


Colorantii alimentari. Pentru colorarea produselor zaharoase se folosesc coloranti alimentari naturali si sintetici.


Dintre colorantii naturali mentionam: clorofila, carotenul(portocaliu), sofranul(galben), carminul(rosu), curcuma(galben), indigo-carminul si caramelul(brun).


Colorantii sintetici admisi in tara noastra sunt: tartrazina(galben), amarantul si eritrozina(rosu) ssi indigotina(albastru). Utilizarea acestor coloranti in amestec, in diferite proportii, permite obtinerea unei game largi de culori si nuante.


Produsele zaharoase la care s-au folosit coloranti sintetici trebuie sa poarte pe eticheta inscrisuri, care sa informeze consumatorii despre prezenta acestora.




Intre aroma si culoarea bomboanelor trebuie sa existe o concordanta.


Sursa: Merceologie Alimentara; editura: Oscar Print
















4.1. Produsele de caramelaj


Produsele de caramelaj sunt alcatuite integral sau numai partial din masa de caramel.

Caramelul este un semifabricat care se obtine prin fierberea si concentrarea unui sirop de zahar si glucoza, pana la un continut de circa 95-98% substanta uscata.

Masa de caramel fierbinte are aspectul sticlei topite, este vascoasa si se intareste treptat, pe masura racirii. La temperatura de 70 grade Celsius are proprietati elastice si poate fi modelata in forme variate. La temperatura de 35-40 grade Celsius devine solida, amorfa si casanta.


Caramelul contine circa 2-45 apa, circa 60% zaharoza, 20% dextrine, 20-25% zahar reducator(glucoza, maltroza si fructoza).


Conducerea procesului tehnologic trebuie facuta atent, pentru evitarea supraincalzirii caramelului si a formarii in cantitati mari a unor compusi de oxidare si caramelizare care inrautatesc proprietatile gustative ale produselor obtinute.

Schema tehnologiei produselor de caramelaj































Aromele, colorantii si acizii se adauga dupa racirea masei de caramel.

La temperaturi de peste 90 grade Celsius adaugarea substantelor de aroma conduce la volatilizarea acestora, in cazul acizilor conduce la invertirea zaharozei cu efecte negative asupra stabiliatii produselor finite, ca urmare a cresteriii higroscopicitatii, iar in cazul colorantilor conduce la degradarea culorii.   


Brumarea se aplica la bomboanele sticloase dropsuri. Consta in acoperirea cu o crusta foarte subtire de cristale fine de zahar. Brumarea se face prin drajare, cu sirop de zahar concentrat (70 80 % zaharoza). Prin brumare se asigura bomboanelor un aspect placut si o stabilitate mai mare.

Stabilitatea creste datorita proportiei sporite a zaharozei in siropul de brumat, care reduce higroscopicitatea bomboanelor.


Sortimentul produselor de caramelaj este foarte larg si poate fi impartit dupa cum urmeaza:

  • Bomboanele sticloase se obtin din caramel, cu sau fara acidulare, prin aromatizare si colorare. La obtinerea caramelului se pot utiliza, in functie de sortiment, lapte, frisca, unt, grasimi vegetale hidrogenate, miere de albine, nuci, migdale, arahide, cafea, cacao.

Sortimentul de bomboane sticloase este alcatuit din dropsuri, rolsuri si roxuri. Dropsurile sunt bomboane sticloase neumplute, obtinute din masa de caramel, cu sau fara adaosuri, prin stantare.

Roxurile prezinta desene colorate variate si rezulta prin sectionalrea unor fitile de caramel colorate diferit.

Rolsurile se obtin prin presarea caramelului si se prezinta sub forma de tablete.

  • Bomboanele sticloase umplute sunt formate dintr-un invelis de masa de caramel (70 80 %) si umplutura (20 30 %). Sortimentul se diferentiaza dupa natura umpluturii. Se fabrica bomboane cu umpluturi din paste de fructe, siropuri, lichioruri, miere, crème, praline, fondant, cafea, ciocolata.


Varietatea sortimentala a produselor de caramelaj este determinata de natura aromelor, de modul de acidulare, de coloratie, de forma si dimensiunile bucatilor.


Dupa marime, sortimentul produselor de caramelaj se poate incadra in una din cele trei clase standardizate:

               Bomboane mari 160 280 buc/kg

               Bomboane mijlocii 281 450 buc/kg

               Bomboane mici peste 450 buc/kg





4.2. Drajeurile


Drajeurile sunt bomboane de forma sferica, ovoidala sau lenticulara, cu suprafata lucioasa, divers colorate, obtinute prin drajare. Drajeurile se fabrica intr-o mare varietate de sortimente datorita posibilitatilor de utilizare a unei game variate de nuclee, invelisuri, coloranti si arome.


Drajeurile se pot clasifica dupa natura invelisurilor si al nucleelor. Invelisul drajeurilor poate fi de zahar, de ciocolata sau cacao. Nucleele pot fi fragile (lichior, sirop de zahar); din fondant; produse zaharoase gelificate (rahat, jeleu); din fructe confiate, samburi grasi, crocant, caramelaj, martipan, ciocolata sau stafide.


Fabricarea drajeurilor cuprinde trei faza principale:

prepararea miezului,

acoperirea miezului si

lustruirea.


Pregatirea miezului se realizeaza diferit, in functie de natura sa:

Nucleele de caramelaj sunt constituite din mici dropsuri, obtinute din masa de caramel.

Nucleele din crocant se obtin din samburi (nuci, susan, floarea soarelui) prin sfaramare si amestecare cu zahar topit, partial caramelizat.

Nucleele din fondant pot fi cuburi sau sfere de 2 3 g, ce se formeaza prin turnare in amidon. 

Nucleele fragile se obtin din siropuri de concentratie 80 82 % zahar, prin turnare in forme de amidon si mentinere in repaus 12 14 ore la temperaturi de 23 25 grade Celsius. In aceste conditii o parte din zahar se cristalizeaza si formeaza o crusta ce capsuleaza astfel siropul.

Nucleele de martipan sunt alcatuite din samburi grasi (nuci, alune, migdale) macinati si amestecati cu zahar pana la formarea unei paste omogene, care prin racire se intareste si-si pastreza forma.

Continutul de substanta uscata al siropului de drajat este de 75 78 % din care 14 16 % zahar reducator.


Vascozitatea siropului influenteaza calitatea drajeurilor.

Daca vascozitatea este mica aderenta la nuclee este redusa si acoperirea se face neuniform, iar daca este mare se produc aglomerari.

Drajarea se face in turbinele de drajat, prin rostogolirea nucleelor intr-o masa de zahar macinat si cimentarea acestuia cu sirop de drajat. Cuprinde urmatoarele operatiuni:

  • Incarcarea nucleelor
  • Stropirea cu sirop de drajat
  • Presararea de zahar farin
  • Turbinarea
  • Descarcarea

Drajarea continua pana cand se obtine marimea dorita si se atinge proportia stabilita intre invelis si nuclee.


Cele mai importante defecte intalnite la drajeuri sunt:

  • Culoarea neuniforma ce apare din cauza solubilizarii defectuoase a colorantilor, finisarii incorecte prin neacoperirea uniforma cu sirop de finisat.
  • Umectarea si lipirea drajeurilor are loc cand lustruirea este incorecta, stratul de ceara si grasime este repartizat neuniform, neputand sa asigure o protectie optima impotriva umiditatii sau cand siropul de drajat contine prea mult zahar direct reducator. Depozitarea la temperaturi prea ridicate determina topirea stratului protector ceea ce provoaca lipirea bomboanelor.
  • Pietrificarea este cauzata de pierderea de apa ca urmare a distrugerii stratului protector si pastrarii la tenperatura ridicata si la umiditate relativa a aerului foarte redusa. Poate fi determinata si de continutul prea mic de zahar direct reducator (sub 6 %)



4.3. Caramelele


Sunt produse zaharoase obtinute prin prelucrarea termica a unui amestec de zahar, sirop de glucoza, lapte, unt sau grasimi vegetale solidificate, impreuna cu alte adaosuri, in vederea particularizarii proprietatilor produselor si implicit pentru realizarea unui sortiment variat se pot folosi: cacao, ciocolata, cafea, cicoare, extract de malt, samburi, fainuri de fructe.


Prepararea masei de caramele se realizeaza prin incalzire si malaxare la temperatura de 110 130 grade Celsius, in functie de consistenta care se urmareste sa se obtina. Tratamentele termice conduc la inchiderea culorii caramelelor ca rezultat al proceselor de caramelizare.


Ambalarea caramelelor se face bucata cu bucata, cu hartie cerata, pentru a se asigura o protectie mai mare fata de vapori de apa si aer, in scopul evitarii aglomerarii si oxidarii grasimilor.


Depozitarea caramelelor este necesara deorece, imediat dupa fabricare, acestea prezinta o elasticitate mare, iar fragezimea se realizeaza dupa 15 30 de zile de la fabricare ca urmare a formarii unei structuri cristaline fine in masa produselor.  Aceasta perioda de maturare se poate reduce la 5 6 zile prin operatiunea de precristalizare (adaugarea in masa de caramele a zaharului farin sau a fondantului cu cristale fine de zahar).


Principalele defecte intalnite la caramele sunt:

  • Cristalizarea partiala consta in formarea de cristale mari, sub forma de pete albe pe suprafata produselor si apare cand masa pentru caramele nu este bine omogenizata sau are un continut sub 9 % de zahar reducator.
  • Umectarea caramelelor se datoreaza in special depasirii continutului de zahar direct reducator, depozitarii la o umiditate relativa a aerului ridicata sau a variatiilor de temperatura din timpul pastrarii.
  • Rancezirea este cauzata de utilizarea unor grasimi cu inceput de alterare si de pastrarea prea indelungata in conditii improprii.
  • Aderarea hartiei la produs se produce cand continutul de grasime este prea mic, hartia de ambalaj este necorespunzatoare, iar stratul de ceara care acopera hartia se topeste si se scurge, daca temperatura de ambalare este peste 50 grade Celsius. 





4.4. Produse zaharoase pe baza de fondant sau fondanterie



Aceasta grupa cuprinde bomboanele fondante, bomboanele salon, serbeturile, martipanul, etc.


Pentru fabricarea acestor produse se folosesc, pentru unele doua, pentru altele trei semifabricate: fondantul, nucleele si siropul de candisare.


Fondantul se obtine prin fierberea, concentrarea si tablarea amestecului de zaha, apa si glucoza. Se prezinta sub forma unei paste de culoare alba, de consistenta cremoasa. Are o structura eterogena fiind alcatuit din trei faze:

solida formata din cristale de zahar,

lichida din solutie concentrata de zahar si

gazoasa din aerul inglobat. Fondantul de calitate superioara are cristale de dimensiuni foarte mici. Contine glucoza 10 25 % si apa intre 18 22 %.


Nucleele produselor de fondanterie se obtin din samburi grasi (nuci, alune, migdale) prin macinare si amestecare cu zahar. Semifabricatul este cunoscut sub denumirea de martipan. Acesta are un anumit grad de dulce, poate fi aromatizat sau colorat. Contine 15 65 % samburi si 35 85 % zahar. Continutul de grasime este intre 5 28 %.


Siropul de candisare are o concentratie mai mare de zaharoza si redusa de zahar direct reducator (35 %). Serveste pentru finisarea bomboanelor de salon si a altor produse pe baza de fondant. Se foloseste pentru acoperirea produselor de fondanterie cu strat subtire de cristale fine de zahar cu rol protector si estetic.


Bomboanele fondante s eproduc in cantitati mari si se obtin din nuclee de martipan (35 40 %) prin acoperirea cu fondant. Aceasta acoperire se face la cald, la temperaturi de  50 55 grade Celsius, de regula manual, obtinandu-se totodata si forma dorita.


Serbetul se obtine din sirop de zahar si glucoza, similar cu fondantul. Sortimentul cuprinde:

  • serbet simplu, aromatizat, acidulat si colorat;
  • serbet cu adaosuri de flori, coji de lamaie, portocale, cacao, cafea, samburi, zahar ars, lapte etc.


Prezinta o consistenta de pasta alifioasa, vascoasa, are cristale fine de zahar, iar adaosurile sunt repartizate in mod uniform in toata masa, avand gust si miros corespunzatoare aromelor utilizate. Intre aroma si culoare trebuie sa existe concordanta specifica produselor zaharoase.



Principalele caracteristici fizico-chimice ale serbetului sunt:

umiditatea 14 15 %;

aciditatea totala 0,5 %;

continutul de zahar 60 75 % in functie de sortiment.


      4.5. Jeleurile


Sunt produse translucide cu o consistenta gelatinoasa.

Se fabrica din sirop de zahar si glucoza, acizi alimentari, arome, coloranti si materiale gelificante, prin fierbere si concentrare la cald.

Gelificarea se face cu agar agar, pectine, gelatina si alte materiale gelificante. Dupa concentrare jeleurile se formeaza prin turnare in forme, racire si dupa caz, taiere. Se acopera cu zahar fin macinat. Crusta de zahar trebuie sa fie elastica si alcatuita din cristale fine incorporate in materialul gelificat.


Sortimentul se diferentiaza dupa forma, colorit, aroma si natura ingredientilor.


Printre defecte se remarca formarea unei cruste tari din cristale de zahar, mai ales la jeleurile pastrate perioade mai mari de timp in conditii de umiditate relativa a aerului reduse.

Jeleurile pot prezenta suprafata lipicioasa, siropoasa, daca exista un continut prea mare de zahar reducator sau pastrare la o umiditate relativa a aerului ridicata.

     

      4.6. Produsele zaharoase orientale


Sunt reprezentate de halva, halvita, rahat, sugiuc si altele. Aceste dulciuri se produc si se consuma in cantitati insemnate in zona Orientului Apropiat.


Rahatul are stuctura gelatinoasa si se obtine prin fierberea unui sirop de zahar si glucoza cu amidon. Se pot utiliza si alte ingrediente cum ar fi unt, cacao, fructe confiate, samburi de nuca, alune, migdale, paste de fructe, etc. dupa concentrare se aciduleaza, aromatizeaza, coloreaza si se toarna in tavi, in care se afla pudra de amidon si zahar, pentru racire. Dupa racire se taie in bucati si se acopera pe toata suprafata cu pudra de zahar si amidon.


Principalele defecte rezulta in urma gelificarii: produsele insuficiet gelificate se umezesc la suprafata, iar cele prea gelificate capata o consistenta gumoasa.


Umiditatea este de cca. 18-20 %, continutul de zahar total si direct reducator este apropiat de cel al celorlalte produse zaharoase.


Sortimentul cuprinde rahat aromatizat si rahat cu adaosuri, care preia denumirea ingredientului principal folosit.


Sugiucul se prezinta sub forma de batoane de 300 500 g, invelisul fiind alcatuit din rahat de consistenta mai ferma si mai elastica. Miezul batonului este format din samburi de nuca, alune, fistic, paste de fructe, fructe zaharate sau crème speciale.

In Romania se produce izolat in cantitati nesemnificative.


Halvita se obtine prin concentrarea si baterea in dispozitive speciale a unui sirop de zahar si glucoza cu extract de ciuin (rezulta prin fierberea radacinilor ce contin saponine si care ii confera proprietati spumante).  In urma baterii halvita inglobeaza aer si continutul de apa se reduce pana la 4 - 6 %. Dupa batere halvita devine  alba si se poate trage in fire lungi si uniforme.


Halvita se poate fabrica cu adaos de samburi grasi, stafide sau alte umpluturi si fara adaosuri.


Halvaua este un produs oriental fabricat din seminte de floarea soarelui, susan, nuci, alune, sirop de zahar si glucoza, extract de ciuin. Se pot utiliza si alte ingrediente. Adaosul folosit mai des este pudra de cacao. Datorita compozitiei complexe reprezentata de zahar, grasimi, substante proteice si saruri minerale halvaua are o valoare nutritiva superioara multor produse zaharoase.


Pentru fabricarea halvalei se folosesc doua semifabricate halvita si tahanul. Tahanul se obtine din samburi grasi prin decojire, prajire si macinare.


Halvaua se obtine prin framantarea la cald a halvitei impreuna cu tahanul (in proportie de 45 / 55). Pe parcursul framantarii se include in masa de halva si adaosurile prevazute in retete.



In compozitia halvalei din seminte de floarea soarelui intra: zahat total

(25 43 %) , grasime (30 32 %) proteine (20 25 %) si substante minerale (cca. 2%).


Dintre defectele halvalei de floarea soarelui mentionam: separarea grasimii din produs, consistenta tare, continutul ridicat de coji si prezenta gustului si mirosului de ranced, atat in materiile prime utilizate, cat si in produsul fabricat.






      4.7. Ciocolata si alte produse pe baza de cacao


Materia prima de baza folosita pentru fabricarea acestor produse o reprezinta boabele de cacao.


Boabele de cacao sunt semintele arborelui de cacao care se cultiva in         zonele tropicale din America, Asia si Africa. Se cultiva arbori Criola ce dau                                     boabe de calitate superioara, dar recolte mai mici si arbori Forastera ce dau seminte de calitate mai redusa si recolte mai mari. Boabele de cacao se pot incadra in trei clase de calitate.


Soiurile ce se cultiva in Ceylon, Jawa, Puerta, Cabalo, Caracas, Ecuador dau recolte de calitatea I, ce se caracterizeaza prin boabe de marime medie, cu coaja subtire, miezul maron deschis, gust slab amarui, usor astringent, aroma armonioasa si bine pronuntata.


Cea mai mare parte a soiurilor cultivate in Accra(Ghana), Bahia (Brazilia), Camerun, Porto Rico, Martinica, Cuba, Costa Rica si alte zone dau productii de calitatea a II-a. Aceste boabe de cacao au dimensiuni medii si mici, pot prezenta forma turtita, au aroma mai pronuntata, iar gustul are o tenta mai puternica de amar-astrngent.


In clasa de caliatea a III-a se incadreaza productiile soiurilor de arbori de cacao cultivati in zona americana (Bahia, Jamaica, Haiti) si cea africana (Camerun, Nigeria, Lagos, Accra). Aceste boabe de cacao au aroma slaba, insuficient precizata, gust amar-astringent, cu aciditate perceptibila. Boabele au dimensiuni mici si neuniforme.


Printre componentii specifici ai boabelor de cacao se remarca prezenta lipidelor in cantitati mari si a substantelor cu rol de stimulente, intre care cea mai mare importanta prezinta teobromina care este prezenta in proportii mari, 0,8 2,1%.


Lipidele din boabele de cacao sunt formate din gliceride specifice dintre care oleo-palmitino-stearina si oleo-distearina sunt cele mai importante.

Lipidele din boabele de cacao se extrag prin presare, dupa prajire si macinare, rezultand untul de cacao.

Untul de cacao are o temperatura de topire relativ mica (32 grade Celsius) si are proprietatea ca prin racire sa-si micsoreze volumul, ceea ce favorizeaza scoaterea din forme a produselor ciocolatiere. Boabele de cacao au in compozitia lor si acizi organici. Predomina acizii malic, tartric, oxalic, citric si acetic.

Cele mai importante substante minerale din boabele de cacao sunt potasiul, fosforul si magneziul.


Dupa recoltare, boabele de cacao sunt supuse fermentarii. In timpul fermentarii boabele sufera modificari importante. Se modifica culoarea, care trece in maroniu; boabele isi pierd capacitatea de germinare; substantele tanante sunt partial oxidate reducandu-se astfel astringenta; se amelioreaza aroma, se estompeaza gustul amar; se micsoreaza volumul miezului, facilitandu-se astfel separarea cojilor.


Criteriile de stabilire a calitatii boabelor de cacao sunt: aspectul exterior, aroma, gusrul, umiditatea (8%) si masa a 1000 de boabe, specifica pentru anumite tipuri de sorturi (peste 140 g la boabele de calitatea I).


Calitatea loturilor de cacao se reduce in functie de proportia boabelor nedezvoltate, a boabelor lipite, a boabelor sparte, a boabelor cu coaja lipita de miez, a boabelor nefermentate, a boabelor mucegaite si atacate de daunatori.



       Ciocolata si pudra de cacao


Ciocolata se obtine prin prelucrarea unor semifabricate, obtinandu-se din boabele de cacao (unt de cacao, praf de cacao) la care se adauga zahar ssi alte ingrediente in functie de sortiment.


In vederea prelucrarii, boabele de cacao sunt supuse prajirii, decojirii si macinarii. Prin prajire, boabele sufera modificari cu efecte directe asupra calitatii produselor ce rezulta. Se indeparteaza unele substante volatile care au gust si miros neplacute, se atenueaza gustul astringent prin denaturarea substantelor tanante, se formeaza si se dezvolta aroma, se imbunatateste culoarea.


Asupra calitatii ciocolatei influenteaza substantial modul de pregatire a amestecurilor loturilor de boabe de cacao de nivele calitative diferite si cu proprietati complementare. Prin amestecarea boabelor de cacao cu proprietati diferite in proportii optime se poate obtine ciocolata intr-un anumit sortiment dorit, superioara celei care s-ar fabrica din loturile provenite de la varietatile cu cel mai mare pret.


Varietatile de culoare deschisa cultivate in Ceylon, Jawa, Macao sunt indicate pentru fabricarea ciocolatei cu lapte, loturile cultivate in zona Lagos sunt recomandate pentru cea amaruie, cele obtinute un Bahia si Accra in amestec se preteaza la obtinerea unor produse de calitate medie, iar prin amestecarea varietatilor cultivate in Araiba se obtine ciocolata de calitate superioara.


In afara de boabele de caco transformate prin decojire, prajire si macinare in masa de cacao, la fabricarea ciocolatei se utilizeaza zahar, unt de cacao, lecitina, lapte praf, cafea, alune, stafide si alte ingrediente.


Umpluturile care se folosesc la fabricarea specialitatilor de ciocolata sunt obtinute din ingrediente valoroase din punct de vedere organoleptic si nutritional. Ele se obtin din samburi grasi (nuci, alune, fistic, migdale), zahar, lichioruri, coniac, fondant de calitate sau alte materii prime alimentare.


Principalele defecte specifice ale ciocolatei sunt: bruma de zahar si bruma de grasime.


Bruma de zahar apare datorita condensarii vaporilor de apa din mediul inconjurator pe masa de ciocolata, ca urmare a variatiilor mari de temperatura si a pastrarii la o umiditate relativa a aerului ridicata. Apa condensata dizolva partial zaharul din straturile periferice si ulterior, prin evaporarea ei, zaharul extras se cristalizeaza, formand bruma de zahar. Se schimba astfel aspectul ciocolatei, pe suprafata sa formandu-se pete albicioase.


Bruma de grasime  sau albirea grasa se datoreaza dereglarii procesului de cristalizare a untului de cacao. Datorita continutului de grasimi cu temperaturi de solidificare diferite, untul de cacao se cristalizeaza in patru forme diferite. Cele patru forme de cristalzare se produc in functie de modul de temperare si racire a masei de ciocolata. Pastrarea ciocolatei la temperaturi variabile sau mai mari de 18 grade Celsius determina cresterea cristalelor mici care provoaca modificarea aspectului si aparitia brumei de grasime.


Sortimentul produselor pe baza de cacao este numeros si variat.


La aprecierea calitatii produselor pe baza de ciocolata, o foarte mare importanta prezinta caracteristicile organoleptice.


Aspectul exterior se examineaza la temperaturi de 16 18 grade Celsisus. Produsele superioare trebuie sa prezinte suprafata lucioasa, curata, nestratificata, fara pete sau bule de aer.


Aspectul in sectiune. Masa de ciocolata trebuie sa fie uniforma, mata in ruptura, cu structura uniforma, fara bule de aer.


Culoarea este variabila de la maron deschis pana la maron inchis, in functie de tipul ciocolatei.


Consistenta ciocolatei trebuie sa fie fina, relativ tare si casanta la rupere.


Mirosul si gustul trebuie sa fie placute, cu arome caracteristice tipului, fara a lasa senzatia de asprime.




               Pudra de cacao 


Proprietatile si calitatea pudrei de cacao depind , in principal de calitatea boabelor de cacao, de variatatile utilizate, de proportia in care se realizeaza amestecul diferitelor varietati, de gradul de fermentare si de tratamentul alcalin aplicat (are ca scop corectarea gustului, aromei si culorii).


Cele mai apreciate sorturi de cacao pudra care prezinta arome fine se obtin din amestecul in proportii optime de boabe din zona Accra, cu boabe superioare, cultivate in America Centrala. 


Pudra de cacao contine grasimi 22,5 %, apa 5,4 %, cenusa 5 7 % si alte substante din compozitia chimica a boabelor de cacao.


Principalele caracteristice ale prafului de cacao sunt: culoarea brun-roscata, finetea avansata, aroma si gusturi fine pronuntate.






       5. Calitatea, ambalarea si pastrarea produselor zaharoase



Calitatea produselor zaharoase este determinata de nivelul proprietatilor organoleptice, al caracteristicilor fizico-chimice si absenta defectelor.


Produsele zaharoase trebuie sa se prezinte sub forma de bucati distincte cu marimi si forme prognozate. Trebuie sa prezinte aceeasi culoare pe intreaga suprafata, acelasi desen, aceeasi forma si marime. Abaterile constituie defecte.


Aroma trebuie sa fie pronuntata si corelata in functie de culoarea produselor.


Gustul trebuie sa fie specific, dulce, nuantat de la produs la produs, in functie de natura ingredientelor folosite. Stabilirea calitatii se poate face prin degustare.


Principalii indicatori fizico-chimici si de compozitie ai produselor zaharoase sunt:

  • Zaharul total care, la mai multe produse, detine valori in jur de 60%, 40% avand produsele cu continut mai mare de grasimi.
  • Zaharul direct reducator nu trebuie sa depaseaca 25%, deoarece imprima produselor zaharoase instabilitate favorizand procesul de aglomerare datorita higroscopicitatii ridicate.
  • Continutul de apa in majoritatea produselor zaharoase este cuprins intre 2 si 4 %. Umpluturile pot contine intre 18 25 %.
  • Continutul de grasime trebuie sa corespunda normelorde calitate pentru produsele cu continut lipidic. Acest continut variaza de la 2 3 % la cele mai multe produse, pana la 30 40% la cele cu valoare nutritiva complexa (ciocolata, halva).
  • Aciditatea este o conditie de calitate pentru produsele zaharoase care se aciduleaza in scopul formarii si corectarii proprietatilor gustative. Este cuprinsa intre 0,4 si 1% acid citric.
  • Marimea bomboanelor difera de la produs la produs si se poate exprima prin numarul de bucati la kg. sau in g/buc.  

      

Degradarea produselor zaharoase, datorita continutului lor redus de apa, nu se face prin procese microbiologice, ci prin aglomerare si oxidare.


Aglomerarea produselor zaharoase se produce in cazul pastrarii lor la o umiditate relativa a aerului ridicata. La peste 90% umiditate relativa, toate bomboanele indiferent de continutul lor in zahar direct reducator, se transforma intr-o masa rigida de produse zaharoase.


Printre procesele oxidative care determina degradarea produselor zaharoase pot fi amintite rancezirea grasimilor, care se produce in dulciurile ce au compozitie complexa (bomboane umplute, ciocolata, halva)










Conditiile optime de pastrare si termenele de valabilitate ale produselor zaharoase sunt prezentate in urmatorul tabel:


Conditiile de pastrare si termenele de valabilitate ale produselor zaharoase

felul produselor

umiditatea relativa a aerului (%)

temperatura (grade Celsius)

termen de garantie (zile)

bomboane sticloase neumplute

75

20

90 - 120

bomboane sticloase umplute

75

20

60 - 90

drajeuri

75

20

60

caramele

75

20

75 - 90

ciocolata masiva

65

18

90 - 180

specialitati de ciocolata

65

18

30 - 60

serbet

65 - 75

20

65

rahat

75

20

40 - 50

halva

57

18

30 - 60

Sursa: Merceologie Alimentara: editura Oscar Print


Este necesar ca incaperile in care sunt pastrate produsele sa fie uscate, curate, dezinfectate, fara mirosuri straine, bine aerisite.


Asigurarea stabilitatii produselor se poate face prin mentinerea constanta a temperaturii la valori optime.  Variatile bruste de temperatura determina modificarea umiditatii relative a aerului, inclusiv in microclimatul creat de ambalaj.


Modificarea formei ciocolatei, aparitia brumei de zahar sau grasime survin daca depozitarea, transportul si comercializarea se realizeaza la temperaturi mai mari de 18 grade Celsius. 


Ambalarea trebuie sa raspunda cerintelor impuse de particularitatile de stabilitate ale produselor zaharoase. Ambalajul trebuie sa asigure protectie impotriva apei, a vaporilor de apa din atmosfera, trebuie sa mentina substantele volatile implicatein formarea aromei si sa protejeze produsele impotriva substantelor volatile, urat mirositoare din mediu. Sistemul produs ambalaj trebuie sa formeze un tot armonios, care sa favorizeze luarea deciziilor de cumparare de catre segmentele de cumparatori.


De importanta deosebita este asigurarea protectiei impotriva factorilor mecanici (propria greutate, manipularea, transportul) la produsele sensibile specialitati de ciocolata, bomboane fondante, etc.

De obicei tipurile materialelor, gradul de sofisticare si estetica ambalajelor sunt corelate cu valoarea, sortimentul si nivelul calitativ al produselor zaharoase.




       6. Date statistice




Exporturile si importurile Romaniei la zahar si produse zaharoase in trimestru I din 2000 au inregistrat urmatoarele valori:

  • Exporturi FOB un total de 1 791 000 USD, din care 1 672 000 USD in sectorul privat
  • Importuri CIF un total de 9 045 000 USD, din care 5 148 000 USD in sectorul privat


Importurile CIF de zahar si produse zaharoase din tarile Uniunii Europene:



Importuri de  zahar si produse zaharoase (mil. USD)

Tari

1999

2000

2001  (1.01. - 31.08.01)

Austria

12,3

11,6

6,8

Belgia

1,0

0,5

0,2

Franta

2,1

0,5

0,3

Germania

4,7

3,1

1,0

Grecia

0,6

X

X

Italia

1,9

2,3

0,2

Olanda

0,7

0,4

0,2

Portugalia

0,7

0,4

X

Spania

0,6

0,6

0,4

Marea Britanie

0,4

0,1

X

Total

25,0

19,5

9,1

Sursa: Comisia Nationala de Statistica

















Bibliografie


Bologa N. - Merceologie Alimentara, ed. Oscar Print, Bucuresti,1999

Comisia Nationala de Statistica

Revista Romana de Statistica nr. 12/1998