| Referate | Director web | Adauga link | Contact |



                                     Voltaire

                        (1694-1778)



        Francois Marie Arouet cunoscut sub numele de Voltaire a fost o figura proeminenta a Iluminsmului francez. Poet, dramaturg, romancier, nuvelist, istoric si filozof, Voltaire a fost un apostol al gandirii libere.

        Voltaire s-a nascut in 1694 la Paris, intr-o familie burgheza. In adolescenta a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. Dupa aceea a urmat dreptul o bucata de vreme, dar a renuntat destul de repede. La Paris s-a remarcat inca din tinerete ca un om spiritual, capabil sa compuna versuri satirica. Insa, in timpul veschiului regim din Franta, talentele sale puteau fi periculoase, asa cum s-a si intamplat de fapt. Voltaire a fost intemnitat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an in inchisoare, timp in care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. In 1718, la scurta vreme dupa ce a fost eliberat din inchisoare, a asistat la premiera operei sale “Oedip”, care a avut loc la Paris si a inregistrat un succes rasunator. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar in urmatorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze.

         Voltaire se pricepea sa manuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind treptat sa faca avere. In 1726 a avut totusi unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile). Ii lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine burgheza. In consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul dintre acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit invingator. Dar la scurt timp dupa aceasta aristocratul a tocmit niste derbedei care sa-l bata pe Voltaire si apoi l-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia, unde va ramane in jur de doi ani si jumatate.

        Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakespeare. De asemenea, a cunoscut personal multi ganditori englezi ai vremii. Voltaie a fost impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult l-a fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile si libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politica din Franta vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o “lettre de cachet” ca sa-l arunce pe Voltaire in inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un “habeas corpus” pentru eliberarea sa.

        Cand s-a intors in Franta, Votaire a scris prima opera filozofica importanta, “Lettres philosophiques”, cunoscuta sub numele de “Scrisori despre englezi”. Aceea carte publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Iluminismului francez. In “Scrisori despre englezi”, Voltaire a prezentat o prezentare in general favorabila a sistemului englez si al ideilor lui John Lokce si alti ganditori englezi ai vremii. Publicarea cartii a starnit mania autoritatilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit sa paraseasca Parisul din nou.

       Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Châtelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz. In 1750, la un an dupa moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitatia personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul Frederic, dar pana la urma cei doi s-au certat si Voltaire a parasit Germania in 1753.

       Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de laanga Geneva, unde era la adapost atat regele francez, cat si cel prusac. Insa din cauza ideilor lui liberale, pana si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doaua posibilitati de scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofica, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.

         In toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale insumeaza peste 30.000 de pagini, cuprinzand poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, carti documentare din domeniul istoriei si filozofiei.

         Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase. Insa pe cand avea circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta. Revotat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez linfâme”, ceea ce inseamna “striviti infamia”

      In 1778, la 83 de ani, Voltaire s-a intors la Paris, unde a asistat la premiera noii sale piese, “Irene”. Multimea l-a aclamat ca pe o mare personalitate a Iluminismului francez. A dost vizitat de sute de admiratori, inclusiv de Benjamin Franklin. Dar Voltaire mai avea putin de trait. A murit la Paris, pa 30 mai 1778. Din cauza anticlericalismului său fatis, n-a avut parte de o imnormantare crestineasca, dar 13 ani mai tarziu, revolutionarii francezi vicoriosi l-au exhumat si l-au ingropat in Pathenonul din Paris.

      Scrierile lui Voltaire sunt atat de numeroase, incat chiar si cele mai importante ar fi greu de enumerat intr-un articol atat de scurt. Dar chiar mai valoroase decat cartile sale sunt ideile de baza pe care le-a promovat pe parcursul carierei sale. Voltaire a crezut cu tarie in libertatea cuvantului si a presei. Iata o marca frecvent atribuita marelui iluminist francez: ”Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptultau de a spune acest lucru”. Desi Voltaire n-a folosit niciodata aceste cuvinte, ele reflecta in mod sigur atitudinea sa.

       Un alt principiu calauzitor a lui Voltaire a fost credinta sa in libertatea religiei. Pe parcursul intrecii sale cariere s-a opus cu inversunare intolerantei si persecutiei religioase. Desi credea in Dunmezeu, Voltaire a criticat cu fermitate dogmele religioase si a sustinut ca religia organizata este o ipocrizie.

       Evident, Votaire nu si-a inchipuit nici o clipa ca aristocratii francezi ar putea fi mai inteligenti sau mai buni ca el, considerand ca asa zisul “drept divin al regilor” era o prostie. Desi Voltaire insusi nu se putea compara cu undemocrat modern (prefera un monarh puternic, dar luminat), conceptele sale reflecta o respingere categorica oricaror forme de domenie ereditara. De aceea, nu trebuie sa ne surprinda ca majoritatea admiratorilor au fost adeptii democratiei. Prin urmare, ideile sale politice si religioase s-au incadrat in conceptele Ilumunismului francez, fiind preluate de liderii revolutiei din 1789.

       Voltaire nu a fost om de stiinta, dar a manifestat interes fata de acest domeniu si a sustinut cu fermitate empirismul lui Francis Bacon si John Locke.  A fost de asemenea un istoric capabil si serios. “Eseul despre maravurile si spiritul natiunilor” reprezinta una dintre cele mai importante opere ale sale. Aceasta carte se deosebeste de istoriile anterioare sub urmatoarele aspecte: in primul rand, Voltaire a recunoscut ca Europa este doar o mica parte a lumii si, in consecinta, a consacrat un spatiu amplu al istoriei asiatice; in al doilea rand, a sustinut ca istoria culturala prezinta o importanta mult mai mare decat cea politica. Iata de ce in cartea sa a pus accentul principal pe conditiile economice si dezvoltarea artelor, fiind mai putin preocupat de regi si de razboialele lor.

      Voltaire a preluat intr-o mare masura ideile unor oameni ca John Locke si Francis Bacon, le-a reformulat si le-a popularizat. Cu toate acestea, scrierile lui Voltaire, mai mult decatale celorlalti, au raspandit ideile democratiei, tolerantei religioase si libertatii intelectuale in Franta si in intreaga Europa. Desi au existat si alti scriitori in cadrul Ilumismului francez, trebuie sa recunoastem ca Voltaire a fost personalitatea proeminenta a miscarii. In primul rand stilul sau incisiv, cariera indelungata si opera voluminoasa I-au asigurat o audienta mult mai larga in comparatie cu oricare alt scriitor. In al doilea rand, ideile sale si-au pus peceta asupra intregii miscarii ilumiste. Iar in al treilea rand, Voltaire le-a devansat cu mult pe celelalte personalitati ale vremurilor sale. Marea opera a lui Montesquieu, “Spiritul legilor”, a aparut abia in 1751; iar Rousseau si-a scris primul eseu in 1750. In schimb, Voltaire si-a publicat “Scrisorile despre englezi” in 1734 si era deja celebru de 16 ani cand au aparut.

       Scrierile lui Voltaire, cu exceptia nuvelei “Candide”, sunt putin citite azi. Insa s-au bucurat de mare popularitate in secolul XVIII-lea si, prin urmare, Voltaire a jucat un rol important in schimbarea mentalitatii, ceea ce a avut ca rezultat izbucnirea Revolutiei Franceze. De asemenea, influenta lui nu s-a limitat la Franta. Americani cum ar fi Thomas Jefferson, James Madison si Benjamin Franklin i-au cunoscut opera, si multe din ideile lui Voltaire au fost preluate de traditia politica americana.