| Referate | Director web | Adauga link | Contact |



Cinci dimensiuni ale procesului de globalizare


P. Worsley afirma ca "pana in zilele noastre societatea umana nu a existat", insemnand ca doar astazi putem vorbi de forme ale asocierii care se raspandesc in intreaga lumea, in sensul in care pana acum niciodata nu s-au aflat pe scena toti actorii posibili. Intr-un fel, posibilitatea unei singure societati umane mondiale a existat dintotdeuna, din timpul lui homo sapiens, insa ocazia nu a aparut decat acum. Lumea a devenit in aspectele importante un singur sistem social, ca rezultat al dezvoltarii legaturilor de interdependenta care afecteaza acum pe fiecare dintre noi. Sistemul global nu este doar un mediu in interiorul caruia se dezvolta si evolueaza societatile particulare. Legaturile sociale, economice si politice care traverseaza granitele dintre state conditioneaza in mod decisiv soarta celor care traiesc in fiecare din ele. Termenul general folosit pentru a caracteriza aceasta interdependenta crescanda a societatii umane este acela de globalizare.
Ar fi o greseala sa ne gandim la globalizare ca la un simplu proces de crestere a unitatii lumii noastre. Globalizarea relatiilor sociale ar trebui sa fie inteleasa in primul rand ca o reordonare a timpului si distantei in viata sociala. Viata noastra este influentata din ce in ce mai mult de evenimente ce se petrec departe de contextul social in care ne desfasuram activitatile cotidiene. Chiar daca astazi cunoaste o dezvoltare rapida, globalizarea nu este in nici un caz o noutate, ea datand din perioada in care influenta vestului a inceput sa se extinda in lume in urma cu doua-trei secole. Globalizarea relatiilor sociale a fost de la inceput asociata cu inegalitatile dintre diferite regiuni ale lumii, in acest sens de o importanta deosebita fiind procesul prin care au fost create societatile Lumii a treia.
In zilele noastre, in competitia pentru stapanirea de teritorii si pentru posedarea si exploatarea meteriilor prime si a fortei de lucru ieftine, se poarta o noua lupta si anume aceea pentru stapanirea informatiilor (Jean-Francois Lyotard, Conditia postmoderna, Ed. Babel, p. 21). Se deschide astfel un nou camp pentru strategiile industriale si comerciale dar si pentru cele militare si politice. Astfel, se risca aparitia problemei raporturilor dintre instantele economice si cele statale. In ultimele decenii aceste instante economice au fost in stare sa puna in pericol stabilitatea celor statale, datorita formelor noi de circulatie a capitalurilor carora li s-a dat numele generic de corporatii multinationale. Aceste forme fac ca deciziile referitoare la investitii sa scape, cel putin in parte, controlului statelor-natiuni. Redeschiderea pietei mondiale, reluarea unei competitii economice sustinute, disparitia hegemoniei exclusive a capitalismului american, declinul alternativei socialiste ca si multi alti factori au adus statele in situata de a-si revizui serios rolul pe care se obisnuisera sa-l joace dupa anii '30 si care consta in protejarea, ghidarea si chiar planificarea investitiilor.
In acest context, apare paradigma dezvoltarii socio-spatiale cu cei doi termeni opusi: individualizarea si globalizarea. Aceasta din urma a atras un interes mare in ultimii ani, majoritatea discursurilor nefiind centrate asupra definitiilor conceptului, ci mai degraba asupra abordarilor foarte diferite ale acestui fenomen.
Globalizarea este un proces ce largeste cadrele determinante ale schimbarii sociale la nivelul lumii ca intreg. Astfel, in timp ce schimbarea sociala a fost initial abordata in cadre locale, regionale si nationale, acum centrarea este asupra internationalizarii si globalizarii. A crescut interesul in explicarea relatiilor dintre unitatile teritoriale si lumea ca intreg, discutiile purtandu-se asupra problemelor cu privire la "legatura micro-macro", "raportul local-global" si la analize multi-nivel.
Problema care ramane deschisa este cea referitoare la modul in care s-ar putea merge dincolo de enumerarea simpla a diferitilor indicatori ai globalizarii precum operatiunile corporatiilor multinationale si transnationale, comunicatiile prin satelit, existenta unei limbi universal acceptata, problemele ecologice ale lumii actuale sau abordarea globala a problemelor de securitate si pace.

Globalizarea ca interdependenta in crestere la nivel mondial

Aceasta dimensiune priveste atat largirea cadrului spatial al interdependentei evenimentelor cat si intensificarea extinderii pe bazele unei complementaritati a diferentelor si competitivitatii alternativelor. Din ce in ce mai des, comportamentele si activitatile oamenilor din anumite zone au repercursiuni care se extind dincolo de granitele locale, regionale sau nationale si, mai devreme sau mai tarziu, ating dimensiuni mondiale. In general, cu cat cadrul temporal este mai mare, cu atat mai mare va fi participarea la activitatatile individuale si colective cu impact mondial. In acest proces se manifesta o sensibilitate crescuta la diferentele care apar la scara mondiala, diferente care formeaza bazele interactiunii competitive si complementare. Ambele devin astazi mai intense, la un nivel care trece de cadrul statului-natiune.
Odata cu intensificarea "comprimarii spatio-temporale" devine imposibila, spatial vorbind, "rezolvarea" problemelor prin "evitarea" lor (de exemplu suburbiile reprezinta o retragere, o scapare fata de problemele din centrul urban). Cum interdependentele la scara mondiala cresc in fiecare moment si odata cu recunoasterea faptului ca exista "o singura lume", posibilitatile pentru solutiile izolate, partiale sunt acum diminuate atat pentru individ, comunitate locala sau stat-natiune. De exemplu, problema poluarii aerului devine din ce in ce mai dificil de rezolvat, independent de resursele materiale si politice disponibile. Nu numai indivizii dar si statale sunt incapabile sa stopeze cresterea numarului de interventii provenite din afara granitele lor.
Desi in general tindem sa vedem deschiderea spre o arie larga din punct de vedere al emanciparii fata de constrangerile locale, provinciale sau nationale, trebuie luat in considerare si celalalt aspect al problemei. Astfel, cu cat mai mare va fi nivelul de globalizare, cu atat mai restransa va fi sfera "alternativelor de evadare". In acest sens, globalizarea este un fel de totalitarizare a spatiului mondial.



Globalizarea ca expansiune a dominatiei si dependentei

"Societatea mondiala" sau "sistemul mondial" nu apare doar pe baza interdependentei si a legaturilor reciproce ale partilor sale. Sustinatorii teoriei dependentei au aratat ca interependenta este un paravan pentru dominatie si subjugare la scara mondiala. Aceasta nu este propusa ca o alternativa, ci pentru a arata ca, globalizarea poate inainta atat in directia libertatii cat si in cea a dominatiei. Cea din urma poate fi observata, de exemplu, in relatiile dintre lumea centrului metropolitan si lumea periferiei. Aceasta este o interconexiune la scara mondiala in care predomina mai degraba raporturile radiale decat cele laterale. La baza raportului este logica "jocului de suma nula": cu cat mai mare este profitul pe care centrul il are de pe urma acestor relatii, cu atat mai mare este pierderea si exploatarea periferiei sau semi-periferiei.
Dominarea si dependenta extinse la relatiile internationale si transnationale se aplica in particular economiilor, politicilor si culturilor (conceptualizate ca "imperialism cultural"). Este important ca acest mod de expansiune a relatiilor mondiale nu este constant, fiind variabil in functie de conexiunile existente intre raporturile radiale si cele laterale.



Globalizarea ca omogenizare a lumii

Astazi, standardele universale, inlocuiesc omogenitatea particulara, specifica a unitilor teritoriale mici. In locul diferentierilor din interiorul unitatilor teritoriale care erau reciproc exclusive, acum este vorba de o uniformitate, reprezentand o infrastructura a "spatiului expansiunilor" si miscari libere de bunuri materiale, oameni si idei la scara internationala si mondiala. Acesta este aspectul referitor la globalizare la care reactioneaza cel mai des criticii deoarece ei considera ca "indivizii vor deveni la fel, peste tot in lume". Asemenea tendinte sunt vazute ca fiind negative, in special acolo unde standardizarea si uniformizarea apare alaturi de o tendinta de dominare unica, indicata prin conceptii precum "americanizarea" sau "occidentalizare". Aceasta implica standardizarea atat a culturii materiale cat si a celei non-materiale: anumite "retele" de hoteluri, piete de desfacere, aeroporturi internationale sau folosirea unei anumite limbi universal cunoscute precum engleza.
Un proces intens similar este in desfasurare, la scara teritoriala mai restransa, in incercarile "intergarii europene". Sute de masuri diferite au fost propuse pentru a asigura omogenizarea teritoriului Europei, o "Europa fara granite". {i in acest caz este vorba, pe de o parte, de o eliminare a exclusivitatii reciproce, care pune cateva probleme atata vreme cat aici existau sisteme inchise ce coexistau la nivelul stelor-natiuni si, pe de alta parte, introducerea standardelor uniforme si a culturii comune, fie ca proces de difuziune, fie ca participare colectiva in crearea uneia noi.


Globalizarea ca diversificare in interiorul "comunitatilor teritoriale"

Nivelul globalizarii poate fi caracterizat prin masura in care unitatile teritoriale restranse sunt deschise si permit accesul fortelor lumii ca intreg. Nu exista globalizare acolo unde exista "comunitati teritoriale" inchise la niveluri locale, regionale sau nationale deoarece, daca asa ar sta lucrurile, lumea ar fi in totalitate mecanica, un agregat de sisteme inchise si in interior omogene. Globalizarea are loc atunci cand exista o "redistribuire teritoriala a diversitatii lumii ca intreg". Astfel, cu cat mai mare va fi participarea la diversitatea mondiala, prezenta sau accesibila in interiorul comunitatilor teritoriale, cu atat mai mare va fi gradul de globalizare. Aceasta este asemanatoare cu ceea ce Blau prezenta ca fiind "penetrarea diferentierii in substructuri". Este cazul fostei Iugoslavii, in interiorul careia, in timpul ultimelor decenii a avut loc o crestere continua in diversificarea etnica in cadrul republicilor constituente; in mod similar putem observa proportiile mari ale grupurilor etnice ce se pot regasi printre locuitorii marilor orase precum New York, Londra, Paris sau Tokyo.
Pe masura ce subsitemele teritoriale devin mai inclusive in relatia cu diversitatea din mediul mai larg, cu atat ele se vor asemana cu sistemul mondial ca intreg. Globalizarea totala va insemna ca trasaturile locale vor fi aceleasi ca cele mondiale. Ne apropiem de situatia in care intreaga lume se va regasi in fiecare localitate si, in acelasi timp, fiecare localitate, regiune sau natiune se va regasi pe intreg globul. Fiecare parte individuala devine din ce in ce mai mult precum intregul, in timp ce intregul se manifesta din ce in ce mai mult la nivelul partilor sale. Cu o crestere in diversitate, sau cel putin in deschiderea fata de accesul la ea, unitatile teritoriale particulare pierd particularitatea lor anterioara, iar conflictele de la nivel local nu mai sunt legate de probleme locale ci privesc din ce in ce mai mult probleme sociale mondiale.

Globalizarea ca o unificare a discontinuitatilor temporale

Asa cum, din punct de vedere spatial, globalizarea duce de la un "spatiu al locurilor specifice" la un "spatiu al expansiunilor", tot asa se poate vorbi si de o unificare a timpului. Astfel, se poate considera ca, globalizarea poate depasi discontinuitatile temporale pe baza coerentei ritmurilor nesimultane ale diferitelor activitati si a "includerii temporale" ce rezulta din extinderea functionarii serviciilor particulare la cadrele spatiale mondiale.
Precum individualizarea a crescut asincronia ritmurilor vietii, exista si posibilitatea comunicarii asincronice facilitata odata aparitia informatiilor, tehnicilor si tehnologiilor noi. Astfel, diferentele temporale nu mai exclud o zona de la sistemul mondial. Este importanta, mai ales in momentul actual, existenta legaturilor intre indivizii din diferite zone (ex.: pietele bursiere din New York, Londra sau Tokyo). In aceste servicii care sunt cel mai integrate in procesele de expansiune internationale si mondiale, oamenii nu-si mai permit pauzele zilnice in timpul local. In "orasele mondiale" ale lumii putem gasi un numar mare de activitati sau institutii care lucreaza continuu in "timpul mondial", cum sunt aeroporturile internationale sau industria hoteliera.
In ciuda flexibilitatii lor, procesele de expansiune mondiale pot fi dezvoltate doar acolo unde exista o sincronizare de timp exacta cu fazele particulare sau operatii ale procesului de productie care au loc la diverse localizari. Conceptul "chiar la timp" a devenit din ce in ce mai important.
In opozitie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de individualizare. Acesta se refera la procesele de crestere a autonomiei si diferentierii actorilor la nivel individual si colectiv. Ambele procese au propriile caracteristici si se pot afla fie in raport de concordanta fie in opozitie. Se pot pune intrebari cu privire la relatia dintre cele doua, considerandu-se fie ca un nivel ridicat de globalizare implica un nivel scazut de individualizare si vice-versa, fie ca un pas inainte in directia individualizarii atrage un regres in sensul globalizarii, fiind ignorate insa interrelatiile ce se pot stabili intre aceste procese.
Nu exista un singur raspuns valid pentru toate situatiile in problema relatiilor sau a interdependentei proceselor de individualizare si globalizare. Un pas in directia unei autonomii foarte mari implica, in general, o anumita restrangere a cercului de relatii (un exemplu este destramarea imperiului Austro-Ungar in 1918, care a condus la o independenta si autonomie mare a natiunilor individuale, insa in acelasi timp a fost si o restrangere a cadrului spatial al asocierii si mobilitatii spatiale, iar procesul de astazi al intergarii europene cere o anumita limitare a autonomiei statelor).
Ne putem intreba care va fi rezultatul procesului de globalizare si daca este posibil ca in viitor lumea sa devina un sistem politic unic, condus de un guvern mondial. Globalizarea se numara printre cele mai importante schimbari sociale cu care se confrunta lumea de azi. Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum ar fi cele ecologice sau evitarea unei confruntari militare la scara mondiala sunt, in ceea ce priveste scopul, de importanta mondiala. In ciuda cresterii accentuate a interdependentei economice si culturale, sistemul mondial este caracterizat prin inegalitati si divizat intr-un "mozaic" de state, ale caror preocupari pot fi comune insa si divergente. Nu exista o dovada clara a unui consens politic, in viitorul apropiat, care va depasi interesele conflictuale ale statelor. Un guvern mondial poate aparea in cele din urma insa aceasta va fi rezultatul unui proces destul de indelungat. In multe sensuri lumea devine mai unita, iar unele surse de conflicte intre natiuni tind sa dispara. Totusi, diferentele mari intre societatile puternic dezvoltate si cele sarace se pot constitui cu usurinta in sursele unor conflicte internationale. Astfel, inca nu exista nici o "agentie" mondiala care sa poata controla eficient acestea tensiuni sau sa realizeze o redistribuire a prosperitatii si pacii in lume.