| Referate | Director web | Adauga link | Contact |








Bratul Artificial





       Introducere:



  1. Scurta anatomie a oaselor.
  2. Fracturile oaselor lungi-generalitati.
  3. Leziuni tegumentare.
  4. Tratamentul fracturilor.
  5. Anatomia bratului.
  6. Artoplastia bratului.
  7. Operatia si complicatiile acesteia.
  8. Inovatii.



  1. Scurta anatomie a oaselor.


Scheletul uman este alcatuit din 206 piese care cuprind oase lungi, oase scurte si oase plate. Oasele lungi sunt constituite din 2 epifize la extremitati(epifiza proximala si cea distala) separate la copii prin cartilajul de crestere de metafize (proximala si distala ), intre ele interpunandu-se diafiza.

La adult, odata cu osificarea cartilajului de crestere, delimitarea intre epifiza si diafiza dispare. Diafiza este alcatuita dintr-un tub de substanta osoasa compacta (corticala) avand in centru canalul medular ce contine maduva osoasa.

Oasele lungi cresc in lungime datorita cartilajului de crestere existent la cele doua extremitati (intre diafiza si metafiza proximala si distala) si in grosime prin intermediul periostului ce inveleste diafiza la exterior.

De exemplu, cartilajul de crestere proximal humeral asigura 80% din cresterea in lungime a humerusului. Distrugerea completa a cartilajului de crestere inainte de osificarea lui completa, va determina o scurtare a osului respectiv, mai importanta daca este distrus cartilajul fertil.

O distrugere partiala poate determina aparitia unei diformitati unghiulare a osului respectiv.


  1. Fracturile oaselor lungi. Generalitati.


Oasele lungi intra in alcatuirea scheletului membrelor. Prin intermediul lor se realizeaza miscari de mare amplitudine necesare mersului (oasele membrului pelvin) si gesturile curente ale vietii zilnice (oasele membrului toracic).

Diafizele oaselor lungi sunt frecvent expuse traumatismelor ducand la aparitia fracturilor.

Fractura reprezinta o intrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism. Etimologic, cuvantul provine din latinescul fractura. Pentru producerea unei fracturi este necesara existenta unor factori extrinseci si a unora intrinseci.

Factorii extrinseci-fracturile sunt produse datorita unor forte exterioare. Exista o serie de factori favorizanti ; varsta la care apar cel mai frecvent fracturile este intre 20-40 ani (prin activitatea lor, oamenii sunt mai expusi traumatismelor). Apoi varsta a treia datorita osteoporozei care diminueaza rezistenta osoasa.Copii desi sunt frecvent supusi traumatismelor, in cursul jocurilor fac mai rar fracturi datorita elasticitatii mai mari a oaselor.

Fracturile diafizare pot fi :

a) incomplete-la adulti fisurile intereseaza o singura corticala, pierzandu-se spre corticala opusa si pastrand astfel integritatea osului.

                               - la copil datorita periostului gros apare o fractura a corticalei numai de partea convexa a osului, cele doua fragmente fracturate ramanand in continuitate (mentinute de periost) realizand fractura in lemn verde.

    b) complete- cand traiectul de fractura intrerupe complet corticala, permitand de cele mai multe ori aparitia deplasarii celor doua fragmente.


  1. Leziuni tegumentare.


Anatomia patologica a fracturilor trebuie sa cuprinda nu numai leziunile osoase ci si cele ale partilor moi inconjuratoare. Tegumentele pot prezenta solutii de continuitate mai mult sau mai putin importante in fractura deschisa, dar si in fracturile inchise.

       Musculatura din jurul focarului de fractura poate suferi diverse leziuni prin deplasarea fragmentelor fracturii.

       Leziunile vasculo-nervoase pot fi si ele prezente in cazul fracturilor diafizare.

       In functie de lezarea invelisului cutanat fracturile sunt :-inchise (cu pastrarea integritatii invelisului cutanat)

                                                                                                          -deschise (cu plaga tegumentara).


  1. Tratamentul fracturilor.


Primul ajutor consta in principiu in masuri ce limiteaza durerea si previn aparitia unor leziuni ulterioare. Fracturile deschise trebuie acoperite cu cel mai curat material avut la dispozitie.Pacientul trebuie sa fie transportat de urgenta la un centru de traumatologie.

Examanul radiologic standard fata si profil este criteriul absolut pentru a stabili existenta fracturii, sediul ei, forma traiectului de fractura si prezenta tipului deplasarilor.

Radiografiile trebuie executate pe filme mari, care sa cuprinda intreg segmentul de membru fata si profil, cu articulatiile supra si subiacenta. In cazuri de incertitudine se vor efectua incidente oblice si tomografii.

Imobilizarea chirurgicala a fragmentelor fracturii osteosinteza se face cu ajutorul suruburilor, placilor, sarmei, tijei, etc., materiale de osteosinteza. Ele sunt confectionate din oteluri austenitice, titaniu sau aliaje de titaniu, materiale bine tolerate de organism si care nu sufera procese de coroziune in mediul intern.

Osteosinteza realizata cu ajutorul acestor materiale poate fi rigida, ferma, suprimand orice miscare in focar sau poate fi elastica, permitand mici miscari in focar, miscari tolerabile care nu impiedica formarea calusului.

Suruburile sunt utilizate pentru a mentine fragmentele reduse, in fracturile oblice lungi sau spiroide. Ele pot realiza si o compresiune intre fragmente, ceea ce imbunatateste imobilizarea. Se utilizeaza suruburi de corticala, care au un filet putin adanc si cu pas mic.


  1. Anatomia bratului.


Bratul este alcatuit din trei parti :

    • Humerus partea de sus,
    • Radius,
    • Ulna.

Radius si Ulna sunt doua oase care formeaza portiunea de jos a bratului si sunt alaturate.

Fiecare dintre aceste trei parti vin in contact una cu cealalta.

       Bratul mai este strabatut de cartilaje, muschi si tendoane care fac posibila miscarea bratului.


  1. Artroplastia bratului.


Inlocuirea articulatiei bratului asa numita artroplastia bratului poate inlatura efectiv cauzele producerii artritei.

         Aceasta procedura tinde sa devina tot mai extinsa in randul adultilor pentru a inlatura pagubele aduse de fracturi.

         Bratul artificial este considerat o reusita pentru 90% din pacientii care au suferit o inlocuire a articulatiei bratului.


  1. Operatia si complicatiile acesteia.


Majoritatea operatiilor de inlocuire a unei componente a corpului uman se fac sub anestezie generala.

In unele cazuri operatia este facuta sub anestezie locala cazul nostru sunt anesteziati nervii bratului.

Dupa anestezie medicul face o incizie in spatele articulatiei bratului.

Tendoanele si ligamentele sunt scoase in afara, doctorul trebuie sa aiba grija la nervul osului cubital care strabate bratul pana la mana. In prima faza

sunt refacute articulatiile osului cubital si humeral.

Chirurgul foloseste un ferestrau medical pentru oase pentru a face o gaura a osului cubital pentru a introduce un cui care va inlocui articulatia bratului.

Dupa ce componenta osului cubital a fost fixata corect, se repeta procedura si in cazul humerusului.

Componentele implantului trebuiesc apoi cimentuite si puse impreuna, urmeaza etapa in care medicul coase incizia facuta.

Pe langa osteosinteza cu suruburi intr-o fractura se mai utilizeaza si unele placi fixatoare exemplu placa de neutralizare.

Osteosinteza centromedulara utilizeaza tije KUNTSCHER cilindru incomplet sau tije RUSH, ENDER tije elastice care se introduc in canalul medular. In felul acesta se realizeaza alinierea fragmentelor si mentinerea lungimii. Rotatia este mai putin controlata. Pentru a reduce acest inconvenient se utilizeaza o tija centromedulara cu focar inchis.

Avantajele acestor tije sunt legate de pastrarea circulatiei periostale, de faptul ca osul preia solidar cu materialul de osteosinteza solicitarile la care este supus membrul, de un risc mai mic de infectie.


Complicatii.


Unele dintre cele mai frecvente complicatii sunt :

  • Infectia,
  • Desfacerea implantului,
  • Lezarea nervilor,
  • Lezarea vaselor de sange.


Unele infectii apar foarte repede inainte ca pacientul sa fie externat. Altele pot surveni dupa luni sau chiar ani de la operatie.

Desfacerea implantului este necesara atunci cand durerea la nivelul operatiei persista. Inacest caz cimentul care uneste implantul afecteaza

functionalitatea osului.


Reabilitare.


Un terapeut se va ocupa de un program de recuperere care dureaza in general aproximativ 3 luni de la interventia chirurgicala.

Tratamentul terapeutic include medicamente, masaj usor, apoi exercitii usoare care sunt utilizate pentru ca bratul artificial sa devina functional.


  1. Inovatii.


In prezent se utilizeaza materiale care sunt alcatuite din ioni care maresc durabilitatea implanturilor. S-au facut cercetari pentru realizarea

implanturilor de sold si genunchi. Astfel in 1980 cercetatori ai Universitatii din Alabama au descoperit ca implanturile cu titaniu utilizate in articulatiile

artificiale si in prezenta ionilor de nitrogen au marit semnificativ rezistenta implanturilor la greutate si la coroziunea acestora.

       Astfel ca in America exista milioane de oameni care au suferit implanturi artificiale de sold, genunchi si mai nou de articulatii ale bratului.